Dimineața era învăluită în ceață. Râul aburea, iar Joe, balansându-se cum îi era obiceiul în barcă, asculta ritmul constant al picăturilor lovind bordul. Pescuitul promitea să fie liniștit — până când apa explodă brusc într-un strop imens. Din adâncuri, se ridică încet un crocodil. Uriaș, străvechi, cu ochi în care nu se reflecta răutatea, ci neliniștea.

Pescarul experimentat înțelese imediat: un astfel de comportament nu era întâmplător. Crocodilul nu ataca, nu mârâia. Părea că cheamă. Și, fără să știe de ce, Joe decise să urmeze acest ghid ciudat.

Tovarășul misterios

Creatura se mișca încet, uneori dispărând sub suprafața tulbure, apoi reapărând înaintea bărcii, parcă să verifice dacă omul nu rămăsese în urmă. Joe vâslea tot mai adânc în canalele acoperite de mangrove, unde aerul era dens ca fumul, iar crengile zgâriau barca ca și cum ar fi avertizat: „Întoarce-te.”

După jumătate de oră, au ajuns într-un golfuleț ascuns de priviri. Acolo, printre crengile doborâte și corturile rupte, se zăreau resturi de tabără. Pe nisip zăcea un jurnal — ud, dar intact. Joe îl desfăcu și, cu uimire, citi ultimele rânduri: „Dacă am dreptate, crocodilii ne folosesc ca scut… dar cine îi folosește pe ei?”

Semnal din desiș

Charlie — așa îl numi Joe în gând pe tovarășul său neobișnuit — ridică brusc capul și șuieră, privind spre mlaștină. Pescarul înțelese: drumul nu se terminase. Străbătând nămolul, ajunse la un adăpost vechi de trestie. Acolo, legată și slăbită, se afla o femeie. Fața îi era murdară, dar insigna de pe jachetă îi spuse cine era — doctor Harris, biolog, dispărută de câteva săptămâni.

Joe o eliberă rapid. Femeia respira greu, dar reuși să șoptească:
— Ei… ascund contrabandă… în crocodili… sub piele…

Cuvintele îi arse auzul. Totul devenea clar: braconierii transformaseră animalele sălbatice în containere vii, mutilându-le pentru profit.

Ambuscadă sub apă

Scârțâitul crengilor — oamenii se întorceau. Joe și doctor Harris nu apucară să se ascundă. Dar înainte ca infractorii să-i observe, apa din jur prindea viață. Din mlaștină apăru zeci de crocodili. În frunte — Charlie. Unul se aruncă asupra celui mai apropiat braconier, barca se răsturnă, iar ceilalți, necrezând, se grăbiră să fugă.

Pescarul și cercetătoarea folosiră haosul pentru a ajunge la barcă și a anunța poliția despre cele întâmplate.

Paznicul râului

Investigația confirmă curând adevărul teribil: o rețea întreagă de criminali folosea animalele pentru transportul substanțelor interzise. Au fost arestați, iar doctor Harris se întoarse la muncă, dedicându-și viața salvării celor care nu se pot apăra.

De atunci, Joe vedea adesea silueta cunoscută în apă. Crocodilul ieșea încet din ceață, ca să verifice dacă totul era în regulă. Nu mai era doar un prădător. A devenit păzitorul râului — un reminder că și cel mai sălbatic suflet poate fi loial și salvator.

Acum, pescarii locali, când zăresc crocodilul cu semnul special pe bot, nu se sperie. Spun: „E Charlie. Nu caută pradă. Caută pe cei care știu să asculte râul.”