Cerul de după-amiază se colorase într-un violet vânăt, dezlănțuind o ploaie torențială care transformase
Gheața fusese mereu solidă sub el — o lume tăcută, înghețată, în care singurele
Liftikabiin oigas metallilise protestiga, mis kajas läbi kitsa šahti, kui uksed sulgusid juhuslikult vahele
Pärastlõunane taevas oli muutunud sinikate ja lillakate varjunditega raskeks ning alanud oli paduvihm, mis
Jää oli tema all alati tundunud kindel – vaikne, külmunud maailm, kus ainus heli
Suvepäike seisis kõrgel taevas, mis oli säravalt sinine ja pilvitu, kui pärastlõuna võttis äkitselt
Praful era greu în grajd, mișcat doar de pașii apăsați ai bărbatului care lovea
Soarele de după-amiază era necruțător, transformând sedanul parcat într-un cuptor sub presiune. În interior,
Bucătăria era un mecanism de înaltă presiune, unde aburul și oțelul lucrau la limită,
Scena de la grădina zoologică a orașului era plină de o umiditate grea și