Viața pe piața orașului curgea liniștit. Printre tarabele cu verdețuri, cartofi și pâine parfumată stătea bunica Maria. În fiecare zi aducea ouă de casă, așezate cu grijă în găleți — albe, maronii, încălzite de mâinile ei. Vocea îi suna voioasă, deși vârsta îi mai slăbise puterile:

— Ouă proaspete, de la găinile mele, sufletul meu!

Cumpărătorii o cunoșteau și o îndrăgeau. O tânără trecătoare lua un rând de ouă, zâmbea și spunea:
— Să vă dea Dumnezeu sănătate, bunico!

Maria încuviința, făcând semnul crucii, recunoscătoare — ziua începea bine.

Dar liniștea nu ținu mult. Dintr-un colț apăru cineva pe care toți de pe piață încercau să-l evite — leneșul local poreclit Grishka. Zgomotos, obraznic, mereu în căutare de ocazii să-și arate forța.

— Ei bine, bătrână, dai la prețul meu? — chicoti el apropiindu-se amenințător.

— Dragul meu, nici mai ieftin nu se poate… Am nevoie doar de pâine și medicamente… — încercă să răspundă blând bunica.

Dar tânărul izbucni în râs:
— Sau dai gratis, sau iau eu!

Maria se învineți și strânse găleata la piept:
— Nu mă chinui, dragule… Soțul meu e bolnav acasă, mă așteaptă… — șopti ea.

Grishka nu asculta. Brusc apucă găleata și o aruncă cu putere de perete. Ouăle săriră, se sparseră, iar firicelele galbenului curgeau pe pietre.
— Doamne, pentru ce mi se întâmplă asta… — strigă Maria, acoperindu-și fața cu mâinile.

Mulțimea se liniști. Nimeni nu îndrăznea să intervină. În acel moment, din spatele vânzătorilor, păși un bărbat în costum elegant — înalt, sigur pe el, clar nu din zonă.

Se apropie calm de tarabă și spuse cu voce joasă:

— Pune găleata la loc.

Huliganul fluieră disprețuitor:
— Cine ești tu? Erou? Nu te băga!

Bărbatul se apropie, privind direct în ochii lui. Din buzunarul interior scoase un portofel de piele, numără câteva bancnote mari și le puse în palma tremurândă a bunicii.

— Cumpăr tot. Și ce a supraviețuit, și ce s-a spart. Astăzi ai o zi bună, Maria.

Femeia rămase nemișcată, necrezând. Vocea îi tremura:
— Dumnezeu să te păzească, băiatul meu…

Bărbatul se întoarse către Grishka:
— Acum ascultă-mă. Dacă îți place să umilești pe cei slabi, mă voi asigura că toți să afle.

Făcu un semn, iar un paznic înalt, în uniformă, se apropie. În fața zecilor de martori, bărbatul explică calm ce s-a întâmplat. Oamenii începeau să se revolte, unii strigau:
— Rușine lui! Rușine așa ceva!

Paznicul îl conduse afară pe Grishka, sub fluieratul mulțimii. De atunci, nu a mai apărut pe piață.

Bunica Maria privea mult timp în urma protectorului său, șoptind:
— Se vede că Dumnezeu nu ne părăsește, cât timp există oameni buni pe lume.