În copilărie, casa era plină de echipamente muzicale, printre care se afla și o chitară acustică, la care se cânta în sufragerie, folosind o lingură de lemn pentru gătit pe post de microfon improvizat. După moartea mamei, chitara a fost pusă deoparte și înlocuită de obiecte obișnuite, precum pantofi uzați, prin care intra apa, și formulare școlare care trebuiau semnate. La vârsta de doisprezece ani, în timp ce căuta printr-un sertar, a descoperit câteva fotografii tipărite, în care apăreau o reprezentație pe scenă, păr lung, instrumente de chitară și publicul unui concert. Tatăl a confiscat rapid acele obiecte.
La șaisprezece ani, pasiunea pentru muzică, pe care o urma studiind pe cont propriu, l-a determinat să procure broșuri despre programe de producție muzicală. Cu toate acestea, a renunțat la ele în favoarea unor oportunități obișnuite de angajare. Când a împlinit optsprezece ani, pe masa din bucătărie se afla un bilet scris de mână, prin care i se cerea să plătească o chirie lunară de 250 de dolari pentru cameră. În următorii cinci ani, cheltuielile cotidiene s-au acumulat: ture de lucru la aranjarea produselor pe rafturile unui magazin alimentar, facturi pentru reparațiile mașinii, pantofi noi de lucru și plăți lunare în numerar de 250 de dolari, lăsați pe masă. Între timp, în dormitor își păstra echipamentele audio, inclusiv un microfon second-hand, o interfață audio și pături fonoabsorbante.
După ce tatăl său a murit de cancer, prietenul de lungă durată al acestuia, Florin, i-a înmânat o cutie de carton sigilată cu bandă adezivă, în care se aflau câteva obiecte personale. Înăuntru se găseau o vestă veche din piele, decorată cu petice ale unor trupe muzicale, șnururi cu legitimații de acces în culise, pene de chitară, fotografii de arhivă de la spectacole, un portret al mamei și o cheie prinsă de un breloc pe care era trecută o adresă. Cheia deschidea o clădire fără nicio inscripție, situată în apropierea unei zone industriale de la marginea orașului.
În interiorul clădirii se afla un studio de înregistrări complet echipat, cu panouri acustice închise la culoare, o consolă mare de mixaj cu mai multe canale, boxe, monitoare de calculator, microfoane, amplificatoare pentru chitară și o baterie instalată în spatele unui perete de sticlă. Pe pereți erau agățate afișe vechi de concerte și articole de ziar cu titluri despre spectacole de teatru, chitare electrice, claviaturi, interfețe audio profesionale și o chitară neagră, reparată și cumpărată la mâna a doua, pe care se afla un autocolant cu o stea argintie.
Un stick USB inscripționat „Trupa noastră”, conectat la calculator, a dezvăluit înregistrări de arhivă din sala de repetiții, videoclipuri ale trupei și un ultim material video filmat în studio. Într-un sertar de sub consola de mixaj se afla o casetă din lemn, care conținea șaizeci de plicuri de hârtie, fiecare etichetat cu o lună și un an. În plicuri se găseau bani în numerar, în valoare totală de 15.000 de dolari — exact suma tuturor plăților lunare de chirie de 250 de dolari —, alături de un bilet cu instrucțiuni scrise de mână.