Prima dată când s-a întâmplat, doctorul Jonathan Mercer a crezut că e doar o simplă coincidență. Nursele rămâneau însărcinate frecvent; într-un spital, viața și moartea conviețuiesc atât de aproape încât oamenii caută alinare cum pot. Dar când a doua infirmieră care îl îngrijea pe Michael Reeves a anunțat sarcina, iar apoi a treia, mintea sa rațională a început să se clatine.

Michael Reeves era în comă de mai bine de trei ani. Avea 29 de ani și era pompier; căzuse de la un bloc în flăcări în timpul unei misiuni de salvare în Detroit. La spitalul St. Catherine’s, cazul său devenise o tragedie tăcută. Tânărul cu fața senină și maxilarul ferm, care nu se trezea niciodată. În fiecare Crăciun, primea flori de la necunoscuți, iar asistentele comentau cât de liniștit părea. Nimeni nu se aștepta la nimic mai mult dincolo de acel tăcere.

Până când tiparul a devenit evident.

Toate infirmierele însărcinate lucraseră ture lungi în camera 312B, având grijă de Michael. Nicio una nu avea o explicație clară; unele erau căsătorite, altele nu, dar toate afirmau același lucru: nu avuseseră relații de luni de zile. Rușinate și speriate, au cerut să fie redistribuite.

Vestea s-a răspândit rapid. Unii vorbeau despre contaminare chimică, alții despre un virus ciudat sau o reacție hormonală colectivă. Doctorul Mercer însă nu găsea nicio explicație științifică. Analizele lui Michael erau la fel ca întotdeauna: constante stabile, activitate cerebrală minimă, fără reacții fizice.

Până când a decis să instaleze o cameră ascunsă.

Într-o noapte de vineri, când spitalul a rămas liniștit, Mercer a intrat singur în camera 312B. Aerul mirosea a dezinfectant și lavandă. Michael rămânea nemișcat, conectat la aparatele care zumzăiau monoton. Medicii au ajustat camera și au apăsat „înregistrare”. În acea noapte, pentru prima dată, a simțit frică de a descoperi adevărul.

La vizionarea imaginilor a doua zi, a văzut ceva neașteptat. Infirmiera Laura Kane a intrat, a verificat serul și a stat lângă pacient mai mult decât era normal. Apoi i-a luat mâna, i-a sărutat cu tandrețe și a început să plângă. Mercer și-a ținut respirația. Nu era nimic nepotrivit, doar o femeie vorbind cu un bărbat adormit, agățându-se de o speranță imposibilă.

A verificat ore întregi de înregistrări. Diferite infirmiere, aceeași scenă: cântau, se rugau, citeau cu voce tare. Nicio conduită nepotrivită, doar umanitate și tristețe. Până în a șasea noapte.

La 2:47 a.m., monitorul cardiac al lui Michael s-a accelerat. Pulsul său a crescut brusc. Infirmiera de tură s-a apropiat, i-a atins încheietura… și degetele pacientului s-au mișcat. Era un gest minim, aproape invizibil, dar real. Mercer nu putea să creadă.

Noile teste au arătat semne ușoare de activitate cerebrală. Și dacă Michael începea să se trezească? Totul părea să indice un miracol… până când au venit rezultatele ADN-ului.

Laboratorul a confirmat ceva imposibil: cei cinci feti împărtășeau același tată biologic. Iar tatăl era Michael Reeves.

Doctorul Mercer a repetat testele în trei laboratoare diferite. Rezultatul a fost identic. Bărbatul în comă era tatăl a cinci copii nenăscuți.

Când vestea s-a scurs, întreaga țară a vorbit despre „Miracolul camerei 312B”. Unii au numit-o intervenție divină; alții, crimă. Mercer nu credea în miracole, ci în date, iar datele spuneau o altă poveste.

O anchetă internă a dezvăluit adevărul. Un fost infirmier, Daniel Cross, fusese implicat într-un proiect de cercetare privind fertilitatea pacienților în stare vegetativă. După ce finanțarea s-a pierdut, a decis să continue pe cont propriu. Extrăsese și folosește materialul genetic al lui Michael fără permisiune, inseminând asistentele fără ca acestea să știe.

Scandalul a fost devastator. Cross a fost arestat, spitalul a înfruntat procese de milioane, iar victimele au primit compensații. Mercer, copleșit de vinovăție, a demisionat curând după aceea.

Michael Reeves, în schimb, a început să arate semne ușoare de conștiență: un clipit, o mișcare a mâinii. Dar nimeni nu a mai vrut să se întoarcă în camera 312B. Aerul de acolo era greu, încărcat cu ceva mai mult decât durere: un memento al până unde poate ajunge omul când confuzia dintre știință și putere ia controlul.

Camera a fost sigilată pentru totdeauna. Pe plăcuța de la ușă încă se poate citi numărul: 312B. În spate, doar tăcere. Și ecoul unui mister care nu ar fi trebuit să existe.