O fotografie decolorată, păstrată într-un sertar din bucătărie, înfățișează o plajă din Hawaii, cu apă cenușie, palmieri înclinați și un grup de siluete mici, aflate în partea stângă, lângă o ladă frigorifică. Suprafața fizică a fotografiei prezintă semne de uzură: hârtia este complet netezită deasupra siluetelor, din cauza atingerilor repetate. Fotografia se afla în sertarul de jos, alături de obiecte de uz casnic, precum pixuri care nu mai funcționau, meniuri de la servicii de livrare și baterii vechi.
La două săptămâni după moartea tatălui, un colet mare de carton a sosit din Honolulu la casa familiei din Oregon, având o etichetă de expediere pe care era trecut numele lui Gilbert. Când cutia sigilată a fost deschisă, sub stratul interior de hârtie de ambalaj a apărut un scaun de bucătărie din lemn, vopsit în albastru. Obiectul prezenta vopsea uzată pe marginile exterioare, o piesă de schimb de culoare închisă la unul dintre picioare, o urmă de arsură pe bara transversală de jos și numele „GILBERT”, sculptat în lemn sub șezut.
Scaunul albastru din lemn provenea dintr-un centru de plasament din Hawaii, unde Gilbert locuise în adolescență. Din cauza lipsei de mobilier adecvat la masa de sufragerie, scaunul albastru îi fusese rezervat pentru utilizarea zilnică. Obiectul rămăsese timp de cincizeci de ani în casa din Hawaii și fusese reparat pentru a-și păstra stabilitatea, inclusiv prin înlocuirea unui picior rupt, însă își păstrase vopseaua albastră originală și numele sculptat sub șezut.
Înainte de moartea lui Gilbert, mama organizase în secret expedierea scaunului, folosind o adresă de contact pe care o avea din felicitările de Crăciun primite în fiecare an. Planul inițial fusese să așeze scaunul la masa de sufragerie din Oregon, ca amintire fizică a fostului său cămin din Hawaii. După o convorbire telefonică cu o fostă rezidentă a centrului de plasament, au fost confirmate atât proveniența scaunului sculptat, cât și identitatea persoanelor din fotografia uzată.
Scaunul albastru din lemn a fost apoi dus în apartamentul lui Andrei și așezat la masa din bucătărie. Obiectul continuă să aibă picioare de lungimi diferite, astfel încât se clatină atunci când cineva se așază pe el. Fotografia decolorată, cu zona netezită deasupra siluetelor aflate lângă lada frigorifică, rămâne alături de scaun, ca o mărturie fizică durabilă a trecutului, păstrată în urma decesului.