La douăzeci și șase de ani de la moartea fiului ei, Daniel, Nora a primit un pachet de la un avocat care îl reprezenta pe un bărbat pe nume Owen, pe care Nora îl cunoscuse pentru scurt timp cu zeci de ani în urmă. În pachet se afla un singur stick USB, care conținea un document text și un dosar cu fotografii, denumit conform sistemului caracteristic de denumire a fișierelor folosit de Daniel.
Documentul explica faptul că Owen intrase anterior în posesia unei camere foto digitale care fusese furată din sicriul lui Daniel înainte de înmormântare. Înainte ca aparatul să fie vândut, el scosese însă cardul de memorie, păstrând fișierele personale de pe acesta.
Când a deschis fișierele cu fotografii pe ecran, au apărut imagini digitale care surprindeau ultimele luni din viața lui Daniel. Galeria conținea fotografii ale unei tinere femei pe nume Raluca, purtând hainele lui Daniel, urmate de imagini ale unei ecografii pozitive, fotografii de maternitate și imagini realizate în ultimele luni ale sarcinii.
Folosind detalii vizibile în fundalul fotografiilor — printre care sigle ale unor clinici, indicatoare stradale și adrese poștale parțial vizibile pe plicuri — Nora a verificat arhivele municipale, registrele de adrese și publicațiile bisericești locale pentru a identifica mama și a găsi certificatul de naștere al unui băiat care avea Daniel ca al doilea prenume.
Nora a dezvăluit datele exacte privind boala și înmormântarea lui Daniel, punând astfel capăt incertitudinii care durase 26 de ani în legătură cu dispariția lui.
După ce circumstanțele au fost clarificate, Raluca a deschis pe telefonul său mobil fotografii digitale recente ale fiului ei în vârstă de 26 de ani, care semăna izbitor cu Daniel.
Întâlnirea s-a încheiat cu oferta Ralucăi de a o prezenta pe Nora nepotului ei, oferind astfel o confirmare definitivă a adevărului ascuns în înregistrările recuperate de pe cardul de memorie.