Fetița a făcut cu mâna gorilei, dar părinții fetei au fost sceptici. Apoi s-a întâmplat ceva care le-a schimbat familia pentru totdeauna.

Cursuri pentru copii
Micuța Clara visa la grădina zoologică. Timp de luni de zile, trăgea mama de mână, arătând cu degetul un pliant cu girafa lipit pe frigider.
— Mamă, tată, vă rog, vreau să văd animalele! — repeta ea în fiecare seară.
Idei și cadouri pentru copii:
Certificat cadou pentru o excursie de familie
Cărți de colorat cu animale
Set de picnic în parc
Jocuri de familie
Cărți despre animale
Cursuri pentru copii
Călătorii în familie
Binoclu pentru observarea animalelor
Cărți pentru copii despre animale
Jocuri de masă pentru familie
Dar părinții erau prea ocupați.
Tatăl, Mihail, ajungea acasă după un schimb de douăsprezece ore, epuizat până și de propria respirație.
Mama, Ana, se întorcea de la serviciu și era copleșită de treburile nesfârșite: gătit, curățenie, rapoarte.
— Acum nu, Clara — repetau ei. — Poate mai târziu.
Alte idei:
Set de picnic în parc
Certificat cadou pentru vacanță în familie
Grădinițe
Cursuri pentru copii
Locuri de joacă
Bilete la grădina zoologică
Bilete la circ
Cărți de psihologie pentru familie
Ghiozdan cu animale pentru copii
Cursuri de dezvoltare timpurie
Și de fiecare dată, acel „mai târziu” îi frângea mica inimă.
În fiecare sâmbătă, Clara își punea rochița roz și stătea lângă ușă, cu pantofii pe genunchi.
Aștepta ca miracolul să se întâmple.
Dar miracolul întârzia mereu.
Până într-o zi când Mihail a pierdut răbdarea.
— Cât despre grădina zoologică! — a strigat el. — Nu vezi cât sunt obosit?
Clara nu a răspuns. Doar l-a privit direct în ochi. Și poate acest simplu privit a topit ceva în inima lui.
A doua dimineață, el a spus:
— Pregătiți-vă. Plecăm la grădina zoologică.
Bucuria Clarei a fost atât de mare încât apartamentul părea mai luminos.
Ana nu a putut să-și ascundă zâmbetul, deși murmură pe obicei:
— Să nu fie degeaba.
Drumul a fost plin de ambuteiaje și claxoane, dar Clara nu observa nimic. Ea vedea doar porțile cu inscripția „Grădina Zoologică”.
Mai întâi au întâlnit elefanții — uriași și măreți.
Apoi leii — somnoroși și nepăsători.
Părinții se plictiseau, scoteau telefoanele.
Visul Clarei părea să se stingă.
Și apoi — liniște. Un colț retras, iarba verde dincolo de sticlă, câteva pietre.
Și acolo — o mică siluetă întunecată.
Un pui de gorilă.
Se uita direct la ea.
Clara s-a apropiat și și-a pus palma pe sticlă.
Micuțul gorilă a făcut câțiva pași înainte și a atins sticla cu mânuța lui firavă.
— Bună, — șopti ea. — Te-am așteptat.
Și parcă a înțeles — a dat din cap ușor.
Mulțimea s-a adunat. Părinții s-au întors și, pentru prima dată de mult timp, au auzit râsul ei.
Pur, sincer, adevărat.
Și atunci — puiul de gorilă a ridicat mâna și i-a făcut cu ea.
Un gest real, conștient.
Clara a râs și i-a făcut semn înapoi.
Și, la un moment dat, din umbră a ieșit mama gorilă — uriașă, calmă. S-a apropiat și și-a îmbrățișat puiul, împingându-l ușor înapoi spre sticlă, parcă spunând:
„Privește, învață, așa se arată iubirea.”
Ana a rămas nemișcată. Mihail nu și-a putut lua ochii de la scenă.
— Este o mamă mai bună decât noi, — șopti Ana.
Mihail doar a dat din cap.
Clara s-a întors către ei:
— Vezi, mamă? Mi-a făcut cu mâna!
Ana a îmbrățișat-o, iar Mihail s-a așezat lângă ele.
Pentru prima dată de mult timp, erau doar o familie.
Gorila a luat puiul înapoi în umbră, dar înainte de asta, micuțul a ridicat din nou mâna — la revedere.
Clara și-a pus palma pe sticlă:
— Pa, prietene.
Pe drumul spre ieșire, Mihail a spus încet:
— Clara, iartă-mă. Pentru că nu te-am ascultat.
Ana i-a strâns mâna.
— Vom fi altfel.
În adâncul cuștii, mama gorilă ținea puiul în brațe și îi privea cum se îndepărtează.
Și privirea aceea spunea mai mult decât o mie de cuvinte.
Uneori, pentru a înțelege ce înseamnă să fii părinte, trebuie doar să vezi cum cineva altcineva știe să iubească.