În secția de terapie intensivă domnea o liniște care făcea pielea de găină. Cel mai bogat și mai puternic om al țării se lupta pentru viața sa sub luminile orbitoare ale sălilor de operație. Cei mai buni cardiologi, chirurgi și neurologi ai țării studiaseră analizele ore în șir, dar nu găseau nicio explicație; pe hârtie totul părea perfect. „Nu există simptome, nici inflamație, nici tumori; omul moare în mâinile noastre și nu știm de ce”, suspina șeful secției, copleșit de neputință. Într-un colț, o femeie bătrână, menajeră, spăla tăcut podeaua, ascultând totul ca și cum ar fi fost doar o umbră pe perete.
În timp ce doctorii discutau aprins între ei, bătrâna și-a ridicat ușor capul și a spus: „Există o posibilitate pe care nu ați luat-o în calcul.” Chirurgii au râs inițial cu ironie: „Vă rugăm să ieșiți, lucrăm aici la un diagnostic serios, nu la cum să speli gresia,” îi spuseră ei. Însă femeia nu s-a dat bătută; studiind monitoarele și rezultatele analizelor, a șoptit câteva termeni tehnici și semne clinice. Zâmbetul ironic al medicilor s-a transformat treptat într-o tăcere rece, aproape de groază.
„Ați verificat totul, dar ați uitat de cel mai important lucru: acest om este otrăvit”, a spus femeia cu voce hotărâtă. Șocat, personalul medical a ascultat cum ea povestea despre un toxin rar, la care fusese expus soțul ei în urmă cu mulți ani, la fabrică. Acea otravă se descompunea în sânge fără a lăsa urme după câteva ore, dar dăuna sistemului nervos în tăcere. Bătrâna a indicat mirosul foarte slab, aproape imperceptibil de migdale amare, care venea de pe așternutul pacientului. Un semn care scăpase tuturor medicilor, dar care șoptea moartea.
De atunci, totul în spital s-a schimbat. Oligarhul a fost mutat imediat într-o cameră izolată, întreg personalul a fost schimbat, iar pe baza avertismentului femeii, a început un tratament special de detoxifiere. La douăsprezece ore după, aparatele care sunaseră în ultimele zile s-au liniștit; pulsul s-a stabilizat, respirația a revenit la normal. În zorii zilei, când oligarchul și-a deschis ochii, titanilor medicinei moderne nu le-a rămas decât să se încline cu respect în fața acestei femei care, cu o mătură în mână, salvase o viață.
O anchetă secretă a arătat că unul dintre apropiații oligarchului adăugase în băuturile sale doze mici din această otravă rară, nedetectabilă în testele standard. În acea zi, în secția de terapie intensivă nu s-a salvat doar o viață; s-a demonstrat că cea mai mare pricepere nu se măsoară întotdeauna prin diplome, ci prin ochi atenți și experiențe dure de viață. Știința greșise, dar un simț ascuțit și o observație atentă au reușit să înfrângă chiar și moartea.