Un aparținător al unui pacient, nemulțumit de o situație, a depus o plângere, iar medicul-șef a chemat asistenta în biroul său. Asistenta a fost acuzată că își neglijează atribuțiile deoarece stă mereu pe telefon. Deși ea a încercat să explice că are o fiică bolnavă și trebuie să îi urmărească starea, nu a reușit să-l convingă pe medicul-șef. Acesta i-a spus rece: „Ori îți faci treaba pe care ți-o dau, ori îți scrii demisia. De acum înainte vei avea doar sarcina de a spăla pacienții.” Speriată că își va pierde locul de muncă, femeia a acceptat această condiție dură și s-a pregătit pentru prima zi în noua ei sarcină.
În prima zi de lucru, asistentei i-a fost repartizat un pacient tânăr, complet paralizat de la gât în jos, care nu își putea mișca niciun membru de ani de zile, pentru a-l ajuta să facă baie. Cu ajutorul unei alte persoane, femeia a reușit cu greu să îl transporte în baie; apoi a umplut cada, a verificat temperatura apei și a început să îl spele cu grijă, în spuma caldă. Liniștea din baie era întreruptă doar de sunetul apei și de suspinele ei obosite. Însă exact în acel moment, un eveniment neașteptat a rupt brusc calmul.
Tânărul, care fusese ani întregi imobilizat și despre care toți credeau că nu mai poate mișca nici măcar un deget, a apucat brusc coapsa asistentei. Femeia a sărit speriată înapoi, țipând: „Dumnezeule, ce faceți?!” La început a crezut că pacientul a avut un gest nepotrivit, dar în câteva secunde și-a amintit că acesta era complet paralizat de la gât în jos și a încremenit de groază. Cu o voce tremurândă a întrebat: „Ați făcut asta dumneavoastră?” Iar tânărul, la fel de uimit, a șoptit: „Nu simt nimic… nu pot face asta.”
Cuprinsă de panică, asistenta a apăsat imediat butonul de urgență și a chemat medicii. În câteva minute, medicul-șef a intrat în încăpere și, examinând brațul pacientului, nu i-a venit să creadă ochilor, strigând șocat: „Este imposibil! Eram sigur că toți nervii lui sunt distruși!” Apoi s-a întors către asistenta aflată în stare de șoc și a spus: „În timpul spălării, ați atins din greșeală nervul de la cot, iar asta a declanșat un reflex brusc. Asta înseamnă că mobilitatea lui poate fi recuperată complet!”
Asistenta a izbucnit în lacrimi, copleșită de bucurie. Medicul-șef, privind-o acum cu recunoștință, după ce cu puțin timp înainte o mustrase și o concediase practic din biroul său, i-a spus: „Tocmai ai salvat viața acestui tânăr. Dacă începem imediat recuperarea, își poate recăpăta sănătatea.” Asistenta, pedepsită inițial din cauza telefonului, a descoperit fără să știe că un gest mic poate deveni o adevărată minune pentru un pacient paralizat. Din acea zi, ea și-a recâștigat încrederea în meseria ei și a devenit unul dintre cei mai valoroși membri ai spitalului.