A fi tată singur al unei fetițe cu nevoi speciale reprezenta pentru narator o provocare aparte; fiica lui, Ella, se născuse orbă. Ritualul ei preferat de seară consta în faptul că tatăl îi povestea cu entuziasm un episod dintr-un desen animat, descriind fiecare detaliu, culoare și mișcare a personajelor, astfel încât Ella să-și poată „forma o imagine” în minte. Acest ritual era cel mai frumos moment al zilei pentru el. Pentru a se pregăti, își petrecea pauzele de prânz aplecat peste o tabletă ieftină, într-o cameră din spate a magazinului unde lucra, urmărind episoadele și luând notițe minuțioase pentru Ella, care frecventa o școală specială cu taxe de școlarizare imposibil de accesat.
Într-o zi, noua angajată, Jenna, l-a văzut în timpul pauzei uitându-se la desene animate și luând notițe. Când el i-a explicat că pregătește materialul pentru fiica lui orbă, Jenna l-a lăudat, spunând că este „un gest uimitor.” El nu știa că această scurtă conversație și acțiunile ulterioare ale Jennăi aveau să devină decisive.
Săptămâna următoare, managerul său – cu care credea că are o relație profesională stabilă de trei ani – a intrat furios în camera din spate și i-a smuls căștile, crezând că naratorul îl ignoră. Managerul l-a acuzat de lipsă de respect și l-a concediat imediat, ignorând complet pledoaria emoțională a tatălui, care încerca să explice că are nevoie de acel loc de muncă pentru a plăti școlarizarea specială a fiicei sale.
În acea seară, naratorul era copleșit de sentimentul eșecului, privind factura restantă la curent și factura școlii cu ștampila „PLATA RESTANTĂ”. Nu știa cum să-i spună Ellei că educația ei îi scapă printre degete.
Însă a doua zi dimineață a venit o întorsătură dramatică: un bărbat în costum s-a prezentat la ușa lui. Era directorul regional pentru resurse umane și conformitate al aceluiași magazin care îl concediase. Directorul i-a explicat că Jenna filmase în secret ieșirea abuzivă a managerului, iar videoclipul devenise viral, provocând amenințări de boicot al companiei și mediatizare extinsă.
Compania, afectată de această criză de imagine, l-a concediat imediat pe manager pentru încălcarea regulilor și intervenția fizică. Directorul venise „să repare situația.” Oferta care i s-a făcut era transformatoare: compania urma să plătească integral taxele școlare ale Ellei până la finalizarea programului. În plus, tatăl primea un loc de muncă bine plătit în administrația regională ca consultant, pentru a dezvolta un program de conștientizare a nevoilor persoanelor cu dizabilități – o oportunitate care recunoștea necesitățile adesea trecute cu vederea ale angajaților cu copii ce necesită educație specială.
Oferta completă includea beneficii complete, un salariu mai mult decât dublu față de cel vechi și o locuință într-un oraș nou, cu o echipă pregătită să transporte toate lucrurile lor. Deși avea o zi la dispoziție pentru a decide, naratorul știa deja răspunsul. Când l-a luat pe Ella de la școală, i-a explicat despre mutare, iar ea l-a îmbrățișat strâns, simțind schimbarea pozitivă. Apoi i-a spus o simplă poveste inventată despre un cățeluș curajos care salvează oameni, realizând cu o profundă ușurare că nu mai trebuia să pretindă că totul e bine – pentru că acum era cu adevărat bine.